Monterrey, unul dintre cele mai periculoase oraşe din lume?

Înainte să zbor spre Monterrey, am citit o mulţime de articole şi forumuri în care se vorbea despre cât de periculos este acest oraş sau, mai bine spus, a fost, în urmă cu câţiva ani, prin 2010-2011. Am ajuns aici şi am aflat povestea de groază care m-a dus cu gândul la filmul City of God. Existau două bande de mafioţi care erau într-un război continuu pentru supremaţia oraşului.  Scandalurile, furturile, răpirile şi crimele erau la ordinea zilei. La fel şi raziile poliţiei care nu reuşea nicicum să îi oprească şi să facă faţă la tot ce se întâmpla. Traficanţi de droguri, hoţi, criminali de temut umblau liberi pe străzi.  Oameni nevinovaţi erau ucişi pentru simplul motiv că erau părtaşi la faptele lor sau se aflau în apropierea unor altercaţii. Din câte am aflat, traficanţii de droguri îşi văd în continuare de afacerile profitabile, dar nu au mai existat scandaluri atât de mari de ani de zile. Poliţia şi trupele militare umblă în continuare pe străzi, ceea ce arată că oraşul poate fi încă periculos în anumite zone. Dacă vreţi să-l vizitaţi, trebuie să fiţi foarte precauţi şi, de preferat, însoţiţi de localnici.

Monterrey este capitala statului Nuevo Leon, cel de-al treilea oraş ca mărime din Mexic, după Mexico City şi Guadalajara. Aria metropolitană are aproximativ 4 milioane de oameni şi este formată din 9 municipii, care sunt, de fapt, nişte mici oraşe. Printre acestea, se numără şi San Pedro Garza Garcia, despre care se spune că este cel mai bogat şi dinamic oraş din America Latină. Este zona în care m-am cazat şi eu, o zonă pline de firme, străini, expaţi, cea mai sigură din oraş.

Oraşul a fost fondat de spanioli în secolul  al XVI-lea şi numele său provine de la Contele de Monterrey. După câştigarea independenţei Mexicului în faţa Spaniei, în secolul al XIX-lea, Monterrey s-a dezvoltat ca un important centru comercial, industrial şi educaţional. Nu este considerat un oraş foarte turistic, ci mai degrabă locul în care se găsesc o mulţime de corporaţii internaţionale şi cel mai „americanizat” oraş din Mexic. Încă de pe drumul  de la aeroport până la hotel, mă miram de asemănarea cu oraşele americane : bulevarde largi, suprapuse, poduri late, zgârie-nori, clădiri de birouri din sticlă, lanţuri hoteliere cunoscute şi, nu în ultimul rând, lipsa trotuarelor şi prezenţa Walmart-ului şi a Best Buy-ului. Deşi peisajul mă ducea cu gândul la SUA, melodiile latino din taxi mă întorceau la realitate şi îmi aminteau că sunt în Mexic. Una dintre ele am şi ales-o ca piesă de fundal.

Monterrey este cunoscut drept “oraşul munţilor” datorită poziţiei geografice incomparabile. Este înconjurat de munţii Sierra Madre Oriental care îi oferă un caracter unic. Simbolul oraşului este unul dintre vârfurile acestui şir de munţi şi anume, Cerro de la Silla, adică Şaua Calului. Cerro de la Silla se poate admira nu doar din oraş, ci şi din parcul ecologic Chipinque, recunoscut pentru biodiversitatea bogată. De la intrarea în parc, până în vârf unde se găseşte hotelul Chipinque, sunt 7 km (de curbe!), pe care îi puteţi parcurge cu maşina, bicicleta sau, dacă aveţi condiţie fizică bună, pe jos. Pe marginea drumului se găsesc bănci, aparate de fitness (numai bune pentru cei care merg pe jos sau cu bicicleta), parcuri amenajate pentru copii şi la finalul traseului, o terasă şi tobogane construite la baza muntelui. Tot drumul până sus este superb, precum şi panorama oraşului care se deschide în faţa ochilor.

Privirea mea fugea de fiecare dată sus, printre copaci,  unde, pe  unul dintre versanţi, se vedea o superbă casă de sticlă! Poate este chiar faimoasa casă a arhitectului japonez auto-didact, Tadao Ando. Acesta şi-a pus amprenta şi asupra instituţiilor de învăţământ şi a construit clădirea în care se găseşte Universidad de Monterrey. Pe lângă rectorat şi administraţie, în această clădire de 6 etaje studiază aproximativ 300 de studenţi la secţiile de design, artă şi arhitectură. Cea mai puternică industrie din oraş este cea a cimentului şi din acest motiv, o mulţime de clădiri sunt construite din material. Poate tocmai din acest motiv a fost rugat Tadao Ando,un arhitect specializat pe construcţiile din ciment, să construiască clădirea universităţii, pe care o mai numeşte Poarta Creaţiei.

Întâmplarea sau norocul, care se pare că mă urmăreşte peste tot, a făcut să fiu în piaţa centrală din San Pedro când avea loc ritualul de sărbătorire a Sfintei Fecioare Guadalupa sau Guadalupana, cum o mai numesc localnicii. Mexicanii sunt un popor foarte credincios şi ţin mult la tradiţiile lor. Mi-au spus povestea Fecioarei Guadalupa care sună cam aşa:  Primii misionari care au venit în Mexic nu au reuşit să convingă mulţi mexicani să se convertească la creştinism, asta până când vizionarului Juan Diego i s-a arătat Fecioara Maria dintr-un nor alb înconjurat de un curcubeu. A apărut ca o frumoasă prinţesă aztecă care s-a prezentat cu un nume spaniol, Guadalupe, şi drept cea care ucide răul. Pentru a dovedi veridicitatea acestei întâlniri, pe mantaua bărbatului a apărut o imagine a Sfintei Fecioare de Guadalupe. Această apariţie a dus la convertirea în masă a populaţiei băştinaşe la catolicism. Mantaua, numită tilmă, este păstrată la loc de cinste în biserica înălţată în memoria acestui eveniment în Mexico City şi, în mod miraculos, şi-a păstrat culorile din 1531. Pentru a sărbători Sfânta Fecioară de Guadalupe, milioane de oameni merg la biserică să se roage, unde sunt întâmpinaţi de dansurile rituale ale matachines, trupe de dansatori constumaţi, originari din America Latină.

În apropierea pieţei centrale din San Pedro, se găseşte bulevardul Calzada del Valle, lung de 2 km şi amenajat cu parcuri şi piste pentru role şi biciclete. Traficul rutier este interzis în fiecare duminică până la ora 14:00. Din cauza industriei puternice, Monterrey se situează în top 3 cele mai poluate oraşe din America Latină. Poluarea este atât de mare încât lanţurile de munţi care înconjoară oraşul abia se mai observă după-masa. Închiderea bulevardului este un proiect care a început în 2011 pentru a încuraja oamenii să folosească mai mult bicicleta, să facă mai mult sport şi să renunţe la maşini măcar pentru câteva ore pe zi. Pe Calzada de Valle vin o mulţime de comercianţi cu produse locale şi suveniruri. Am întâlnit un vânzător amabil de la care am cumpărat porumb cu tot felul de sosuri şi văzându-mă străină, nu a vrut să-mi ia niciun ban. I-am dat o ciocolată în schimb şi abia a acceptat-o.

Despre bunătatea oamenilor, precum şi despre mâncare şi zonele tradiţionale din oraş, voi vorbi în articolul următor! Hasta luego!

Cerro de la Silla – Şaua Calului, simbolul oraşului

Calzada del Valle

Bulevardul închis duminica

Crăciun la 30 de grade?

Sierra Madre Oriental

Parcul Chipinque

Munţi, munţi şi iar munţi
Toboganul – o atracţie pentru comunitatea de coreeni formată aici (lucrează pt KIA)

La pas pe potecile din Chipinque

Sharing is caring!

Comments

comments