Dragii mei,
În urmă cu câțiva ani, viața mea s-a schimbat radical când am făcut cunoștință cu un personaj care se numește Cluj-Napoca, dar îi place să se prezint scurt: Cluj! Provine dintr-o famile multietnică în care predomină românii și maghiarii, urmați de câteva mii de francezi, italieni și germani. Datorită multiculturalității, s-a ales cu încă două nume de alint, Koloszvar și Klausenburg. Mă întreb adesea cine din România se mai poate lăuda cu trei nume puternice ca el?
Înainte să apară în viața mea, auzisem despre el doar cuvinte de laudă și abia așteptam să văd ce ascunde. După o strângere fermă de mână și câteva ore petrecute împreună, cedez farmecelor lui și recunosc timid că vrăjile și-au făcut efectul și asupra mea. Apoi stau și mă întreb : cum reușește Cluj să fie iubit de toată lumea?!
Ca să îmi pot răspunde la întrebare, petrec 8 ani cu Cluj, 8 ani în care ne plimbăm de mână pe străduțe, în care descoperim noi clădiri istorice, în care admirăm răsărituri de pe Cetățuie și apusuri de pe Feleac. 8 ani în care gustăm viața culturală la un film din cadrul Festivalului de Film Internațional Transilvania, la o piesă de operă în aer liber în Piața Unirii sau tolăniți într-un hamac la un concert de Jazz. 8 ani în care observăm cum evenimentele iau amploare și cum străzile vibrează tot mai tare de tinerețe și exuberanță. Sunt deja 8 ani de când ne distrăm și cântăm împreună la concerte și spectacole sau la festivaluri desprinse parcă din poveștile cu zâne și Feți-Frumoși care se își dau întâlnire în castele medievale.
Și, deși am trecut prin atâtea împreună, îi mărturisesc sincer Clujului că nu acestea sunt principalele motive pentru care m-am îndrăgostit de el. Se uită stupefiat la mine și abia așteaptă să îi explic ce mă ține lângă el. Îmi iau inima în dinții și îi spun:
Cluj, oamenii tăi, oamenii pe care i-ai crescut sau i-ai adoptat, ei sunt cei care m-au cucerit! Nu știu cum reușești să o faci, dar mă plimb adesea pe străzi și observ că prietenia e la ea acasă! Oameni calzi, blânzi care, oricât de calmi și înceți ar părea, sar imediat în ajutor oricărui nevoiaș. Fie că e vorba de o persoană neputincioasă sau de un turist dezorientat, acești oameni pe care îi caracterizează un bun simț deosebit, ar face orice să ajute. Sunt oamenii tăi, sunt oameni care se respectă reciproc, care îți zâmbesc pe stradă fără să te cunoască și care îți oferă buchete de flori inopinat doar pentru a-ți face ziua mai frumoasă.
După un an glorios în care ai realizat numeroase concerte importante și evenimente sportive de mare anvergură, care au culminat cu Campionatul European de Gimnastică, vreau să-ți mărturisesc că nu doar oamenii tăi și-au aplaudat favoriții, ci și ei, la rândul lor, au fost aplaudați de aceștia. Totul datorită modului exemplar în care se poartă, atmosferei incendiare pe care o creează și, nu în ultimul rând, datorită fair play-ului și politeții de care dau mereu dovadă.
Cluj, îți mulțumim că ne-ai oferit șansa să le susținem împreună pe tenismenele noastre în frunte cu Simona Halep, că ne-ai lăsat să asistăm la victoria echipei de handbal a României împotriva Norvegiei după 16 ani de încercări și că am avut onoarea să îi vedem pe gimnaștii de aur ai României, Cătălina Ponor, Larisa Iordache și Marius Drăgulescu. Ce ne poți oferi mai mult pe plan sportiv decât o emoționantă festivitate de premiere în care Nadia îi oferă medalia de aur Cătălinei Ponor și cea din urmă își plânge în drapel anii de sacrificii, efortul, munca și reușitele?
Cluj, deși oamenii vin și pleacă din viața ta, asemenea unui puzzle care se desface iar și iar, nu reușesc să strice frumosul tău melanj, iar farmecul tău nu pălește niciun moment. Îți mulțumim pentru tot ce ne oferi și împreună sper să fim un exemplu și pentru ceilalți!
Foto : Primăria Cluj
Foto : Primăria Cluj
Foto: TIFF Cluj
Foto: Jazz in the park
Foto : Untold Festival
Parcul Central
Strada în oglindă 
Clujul meu colorat
De multe ori cand laud Clujul, stiu ca sunt subiectiv..m-am nascut si traiesc aici…
Insa cand imi spun prieteni care vin din alte orase…Sibiu, Timisoara, Brasov, Alba-Iulia (ca tine) si in special Bucuresti (in cazul lor am cea mai mare satisfactie), ca e un oras mult prea vestic pentru Romania si peste orasele lor natale, inima imi creste… si parul pe maini mi se zbarleste :)) totusi, le zic ca tine … nu suntem prea vestici, aici ne e locul, asa suntem noi si ” sper să fim un exemplu și pentru ceilalți!”
🙂 Acum trebuie sa lucram la „intretinerea” lui asa si sa dam exemplu celorlalte orase din tara.