[:ro]

Cum ajungem în Chiang Rai?

De la stația de autobuz Arcade din Chiang Mai, luați Green Vip Bus şi în 3 ore aţi ajuns la destinaţie. Biletul costa 300 Baht de persoană în 2015. Ar fi indicat să cumpărați biletele în avans, mai ales pentru autobuzele de dimineață care sunt cele mai vânate. O altă variantă ar fi să plătiți un șofer sau să închiriați o mașină.

Străduțe din Chiang Rai și reclamă la Smile Massage care nu știu ce ar putea fi

Unde ne cazăm ?

Nici de această dată nu am avut cazare şi ne-am lăsat pe mâna unei americane pe care am cunoscut-o în Chiang Mai. Ne-am cazat la Chat Guesthouse, unde am plătit pe noapte 10 Baht (15 lei) de persoană într-o cameră cu 4 paturi. La banii ăștia, nu am avut nicidecum condiții de lux, baia era destul de departe de cameră, a plouat torenţial în a doua noapte şi aproape am înghețat, dar totul a compensat cu mâncarea gustoasă de la restaurant, cu pisicile din curte şi cu domnul de la recepţie care vorbea fluent limba engleză. Ne-a povestit o mulţime de lucruri interesante despre Thailanda. Mi-a părut rău să mi se confirme ceea ce bănuiam de la început și anume că majoritatea pensiunilor şi hostelurilor sunt deţinute de străini, nu de localnici. Ca şi în cazul de faţă când hostelul era deţinut de un elveţian şi un taiwanez.

Ce vizităm ?

Chiang Rai este un oraș tradiţional din nordul Thailandei, de multe ori trecut cu vederea de turiști. Orășelul merită vizitat pentru atmosfera relaxată, liniștea și mâncarea locală extraordinară. Totodată, este un punct logistic important din nordul țării de unde puteți pleca în excursii în locurile mai îndepărtate ale Thailandei.  Puteți să închiriați scutere, mașini sau să vă înscrieți în excursii organizate de agențiile de turism locale.

Templul Alb  – Wat Rong Khun

După o săptămână petrecută în Bangkok, Ayutthaya și Chiang Mai, înconjurată de zeci de temple aurii cu ornamente unice, dar uneori prea stridente, am simțit nevoie să văd și altceva și să mă rup puțin de budismul clasic. Am închiriat un scuter și am plecat spre Wat Rong Khun, cunoscut sub numele de Templul Alb. Este un templu budist contemporar, neconvențional, situat la câțiva kilometri de Chiang Rai. La sfârșitul secolului al XX-lea, un artist local, Chalermchai Kositpipat, s-a decis să reconstruiască templul original care se afla într-o stare proastă și să îl renoveze din propriile fonduri. Lucrările au început în 1997 și sunt încă în desfășurare.

Spre deosebire de celelalte temple din Thailanda, construite în același stil și poleite cu aur până la cel mai mic detaliu, acesta se diferențiază prin culoarea albă și sculpturile prezente. Fiecare dintre ele are o semnificație aparte. Ca să ajungeți la intrarea în templu, veți traversa Podul Renașterii, construit peste un lac cu peștișori colorați. În stânga și dreapta podului, sunt o mulțime de mâini întinse înspre cer și cranii care simbolizează dorințe nemărginite. Podul vrea să ilustreze drumul spre fericire, pavat cu ispite și lăcomie. Clădirea principală, complet albă, este decorată cu bucăți de oglindă, iar șerpii Naga, laitmotivul culturii tailandeze, se observă pe acoperișul templului.

Casa Neagră – Muzeul Ban Daam

În contradicție cu Templul Alb stă Casa Neagră sau Muzeul Ban Daam, opera artistului local Thawan Duchanee care a murit în 2014. Ban Daam este un complex de aproximativ 40 de clădiri cu forme ciudate, construite preponderent de lemn într-o grădină plină de copaci. Majoritatea clădirilor se pot vizita în interior însă unele rămân închise pentru turiști, cum ar fi dormitorul artistului, construit în formă de balenă. Prin intermediul acestui complex, arhitectul a încercat să ilustreze partea întunecată a umanității. Inspirația lui a provenit din numeroase călătorii făcute în jurul lumii. A încercat să aducă împreună cât mai multe culturi și stiluri și a reușit s-o facă într-un stil excentric, diferit față de tot ce am văzut până acum. Duchanee a combinat cultura tradițională thailandeză cu arta modernă. A rezultat un mix eclectic în care apar influențe budiste, dar și sculpturi gotice, schelete, piei de crocodoi și șerpi, coarne de bizon.

Thawan Duchanee s-a născut în 1939 în Chiang Rai și a studiat arta în Bangkok și Amsterdam. Deși stilul lui extravagant a provocat multe controverse de-a lungul anilor, munca lui a ajuns să fie apreciată peste tot în lume. Thailanda l-a numit artist național și multe companii thailandeze și ambasade ale Thailandei au cumpărat obiecte de artă confecționate de el și le-au expus în sediile lor.

Culturi de ceai – Singha Park

Am vizitat și Singha Park, parc deținut de compania care produce berea Singha. Până în 2012, solul fertil din parc a fost folosit pentru a cultiva orz pentru producția de bere, dar în ultimii ani parcul a fost restructurat și și-a deschis porțile turiștilor. În prezent, parcul conține livezi, plantații de ceai, precum și unele dintre câmpurile de orz originale care nu mai sunt însă folosite pentru bere. Ferma este renumită pentru producția de ceai Oolong și există tururi care oferă vizitatorilor posibilitatea de a vedea modul în care se cultivă ceaiul. S-au amenajat trasee, lacuri, pajiști, chiar și o grădină zoologică în care puteți mângâia animalele.

Călare pe scuter, am mers în direcția parcului, dar în lipsa indicatoarelor, nu știam dacă mergem în direcția bună. Am ajuns într-un sătuc și ne-am oprit la niște doamne care vindeau pe marginea drumului o mână de fructe și legume culese din grădină. Niciuna nu vorbea nicio boabă de engleză, dar amabile cum erau, încercau să ne direcționeze prin semne înspre parc. Văzând că nu înțelegem mare lucru, o doamnă ne face semn să așteptăm, intră în curte și după 1 minut, apare pe scuter și ne face semn s-o urmăm. A venit cu noi câțiva kilometri buni până la baza parcului. Ca semn de recunoaștere, am cumpărat de la ele o legătura de banane și am plătit de 5 ori prețul.

Triunghiul de Aur

Nu departe de oraș se găsește Triunghiul de Aur, locul de întâlnire al Thailandei, Laosului și Myanmarului. Zona era recunoscută pe plan internațional pentru cultura de maci și producția imensă de opiu. Pe lângă asta, Triunghiul de Aur a fost lider mondial în producția de heroină până la începutul secolul al XXI-lea. Mare parte din culturile de mac au fost distruse și se spune că opiul mai este expus doar în muzee. În prezent, oamenii trăiesc din turism și plantații de ceai care le aduc venituri mici în raport cu calitatea excelentă a ceaiului. Zona este vizitată pentru aerul proaspăt al munților și flora bogată.

În oraș, puteţi vizita templele, piaţa de noapte și turnul cu ceas care își schimbă culoarea la ore fixe. Vă recomand să mâncați în piața de noapte. Tom Yum, fructe de mare, Pad Thai, totul este delicios!

Dacă ajungeți în nordul țării, este păcat să nu faceți un scurt popas și în Chiang Rai. Deși nu este atât de ofertant ca fratele mai mare, Chiang Mai, orașul și-a păstrat farmecul de altădată și nu se vede amprenta străinilor. Mulți tailandezi pleacă din orașele mari și se mută în Chiang Rai tocmai din aceste motiv. Doresc să se întoarcă la rădăcini, la tradiție și simplitate.

Piața de alimente și mâncare gătită

Piața de noapte

Câteva poze cu curtea Muzeului Ban Daam

Dormitorul artistului

Templul Alb

Plantațiile de ceai Singha

Singha se citește Sing, dar thailandezii s-au obișnuit cu pronunția străinilor Sing-ha

[:en]

• Cum ajungem în Chiang Rai?

De la stația de autobuz Arcade din Chiang Mai, luați Green Vip Bus şi în 3 ore aţi ajuns la destinaţie. Biletul costă 300 Baht de persoană. Ar fi indicat să cumpărați biletele în avans, mai ales pentru autobuzele de dimineață care sunt cele mai vânate. O altă variantă ar fi să plătiți un șofer sau să închiriați o mașină.

Străduțe din Chiang Rai și reclamă la Smile Massage care nu știu ce ar putea fi

• Unde ne cazăm ?

Nici de această dată nu am avut cazare şi ne-am lăsat pe mâna unei americane pe care am cunoscut-o în Chiang Mai. Ne-am cazat la Chat Guesthouse, unde am plătit pe noapte 10 Baht (15 lei) de persoană într-o cameră cu 4 paturi. La banii ăștia, nu am avut nicidecum condiții de lux, baia era destul de departe de cameră, a plouat torenţial în a doua noapte şi aproape am înghețat, dar totul a compensat cu mâncarea gustoasă de la restaurant, cu pisicile din curte şi cu domnul de la recepţie care vorbea fluent limba engleză. Ne-a povestit o mulţime de lucruri interesante despre Thailanda. Mi-a părut rău să mi se confirme ceea ce bănuiam de la început și anume că majoritatea pensiunilor şi hostelurilor sunt deţinute de străini, nu de localnici. Ca şi în cazul de faţă când hostelul era deţinut de un elveţian şi un taiwanez.

• Ce vizităm ?

Chiang Rai este un oraș tradiţional din nordul Thailandei, de multe ori trecut cu vederea de turiști. Orășelul merită vizitat pentru atmosfera relaxată, liniștea și mâncarea locală extraordinară. Totodată, este un punct logistic important din nordul țării de unde puteți pleca în excursii în locurile mai îndepărtate ale Thailandei.  Puteți să închiriați scutere, mașini sau să vă înscrieți în excursii organizate de agențiile de turism locale.

După o săptămână petrecută în Bangkok, Ayutthaya și Chiang Mai, înconjurată de zeci de temple aurii cu ornamente unice, dar uneori prea stridente, am simțit nevoie să văd și altceva și să mă rup puțin de budismul clasic. Am închiriat un scuter și am plecat spre Wat Rong Khun, cunoscut sub numele de Templul Alb. Este un templu budist contemporar, neconvențional, situat la câțiva kilometri de Chiang Rai. La sfârșitul secolului al XX-lea, un artist local, Chalermchai Kositpipat, s-a decis să reconstruiască templul original care se afla într-o stare proastă și să îl renoveze din propriile fonduri. Lucrările au început în 1997 și sunt încă în desfășurare.

Spre deosebire de celelalte temple din Thailanda, construite în același stil și poleite cu aur până la cel mai mic detaliu, acesta se diferențiază prin culoarea albă și sculpturile prezente. Fiecare dintre ele are o semnificație aparte. Ca să ajungeți la intrarea în templu, veți traversa Podul Renașterii, construit peste un lac cu peștișori colorați. În stânga și dreapta podului, sunt o mulțime de mâini întinse înspre cer și cranii care simbolizează dorințe nemărginite. Podul vrea să ilustreze drumul spre fericire, pavat cu ispite și lăcomie. Clădirea principală, complet albă, este decorată cu bucăți de oglindă, iar șerpii Naga, laitmotivul culturii tailandeze, se observă pe acoperișul templului.

În contradicție cu Templul Alb stă Casa Neagră sau Muzeul Ban Daam, opera artistului local Thawan Duchanee care a murit în 2014. Ban Daam este un complex de aproximativ 40 de clădiri cu forme ciudate, construite preponderent de lemn într-o grădină plină de copaci. Majoritatea clădirilor se pot vizita în interior însă unele rămân închise pentru turiști, cum ar fi dormitorul artistului, construit în formă de balenă. Prin intermediul acestui complex, arhitectul a încercat să ilustreze partea întunecată a umanității. Inspirația lui a provenit din numeroase călătorii făcute în jurul lumii. A încercat să aducă împreună cât mai multe culturi și stiluri și a reușit s-o facă într-un stil excentric, diferit față de tot ce am văzut până acum. Duchanee a combinat cultura tradițională thailandeză cu arta modernă. A rezultat un mix eclectic în care apar influențe budiste, dar și sculpturi gotice, schelete, piei de crocodoi și șerpi, coarne de bizon.

Thawan Duchanee s-a născut în 1939 în Chiang Rai și a studiat arta în Bangkok și Amsterdam. Deși stilul lui extravagant a provocat multe controverse de-a lungul anilor, munca lui a ajuns să fie apreciată peste tot în lume. Thailanda l-a numit artist național și multe companii thailandeze și ambasade ale Thailandei au cumpărat obiecte de artă confecționate de el și le-au expus în sediile lor.

Am vizitat și Singha Park, parc deținut de compania care produce berea Singha. Până în 2012, solul fertil din parc a fost folosit pentru a cultiva orz pentru producția de bere, dar în ultimii ani parcul a fost restructurat și și-a deschis porțile turiștilor. În prezent, parcul conține livezi, plantații de ceai, precum și unele dintre câmpurile de orz originale care nu mai sunt însă folosite pentru bere. Ferma este renumită pentru producția de ceai Oolong și există tururi care oferă vizitatorilor posibilitatea de a vedea modul în care se cultivă ceaiul. S-au amenajat trasee, lacuri, pajiști, chiar și o grădină zoologică în care puteți mângâia animalele.

Călare pe scuter, am mers în direcția parcului, dar în lipsa indicatoarelor, nu știam dacă mergem în direcția bună. Am ajuns într-un sătuc și ne-am oprit la niște doamne care vindeau pe marginea drumului o mână de fructe și legume culese din grădină. Niciuna nu vorbea nicio boabă de engleză, dar amabile cum erau, încercau să ne direcționeze prin semne înspre parc. Văzând că nu înțelegem mare lucru, o doamnă ne face semn să așteptăm, intră în curte și după 1 minut, apare pe scuter și ne face semn s-o urmăm. A venit cu noi câțiva kilometri buni până la baza parcului. Ca semn de recunoaștere, am cumpărat de la ele o legătura de banane și am plătit de 5 ori prețul.

Nu departe de oraș se găsește Triunghiul de Aur, locul de întâlnire al Thailandei, Laosului și Myanmarului. Zona era recunoscută pe plan internațional pentru cultura de maci și producția imensă de opiu. Pe lângă asta, Triunghiul de Aur a fost lider mondial în producția de heroină până la începutul secolul al XXI-lea. Mare parte din culturile de mac au fost distruse și se spune că opiul mai este expus doar în muzee. În prezent, oamenii trăiesc din turism și plantații de ceai care le aduc venituri mici în raport cu calitatea excelentă a ceaiului. Zona este vizitată pentru aerul proaspăt al munților și flora bogată.

În oraș, puteţi vizita templele, piaţa de noapte și turnul cu ceas care își schimbă culoarea la ore fixe. Vă recomand să mâncați în piața de noapte. Tom Yum, fructe de mare, Pad Thai, totul este delicios!

Dacă ajungeți în nordul țării, este păcat să nu faceți un scurt popas și în Chiang Rai. Deși nu este atât de ofertant ca fratele mai mare, Chiang Mai, orașul și-a păstrat farmecul de altădată și nu se vede amprenta străinilor. Mulți tailandezi pleacă din orașele mari și se mută în Chiang Rai tocmai din aceste motiv. Doresc să se întoarcă la rădăcini, la tradiție și simplitate.

Piața de alimente și mâncare gătită

Piața de noapte

Câteva poze cu curtea Muzeului Ban Daam

Dormitorul artistului

Templul Alb

Plantațiile de ceai Singha

Singha se citește Sing, dar thailandezii s-au obișnuit cu pronunția străinilor Sing-ha

[:]

Sharing is caring!

Comments

comments