[:ro]
Am umblat în lumea asta în lung și lat în căutarea frumosului și a tradiției, dar sate autentice și fermecătoare ca la noi în Transilvania nu am găsit încă nicăieri. Peisaje rustice desprinse parcă din cărțile lui Sadoveanu, case vechi cu porți de lemn și căruțe parcate în față, în câte țări mai vezi așa ceva? Dacă e să adăugăm și ospitalitatea localnicilor, am găsit rețeta succesului.
Denumirea satului
Printre satele care intră în această categorie și care au captat atenția nu doar a noastră, ci și a străinilor, se numără și localitatea Rimetea, din județul Alba. La începuturi, satul era locuit de sași, dar aceștia au plecat în număr mare în urma unui incendiu puternic care le-a distrut locuințele. În locul lor s-au instalat ungurii, iar satul a primit denumirea de Torockó. Localitatea se găsește într-o zonă cu zăcăminte de minereu de fier, iar numele provine tocmai de acolo: „tarack” este deșeul care rămâne după topirea minereului de fier, iar “ko” înseamnă piatră. Depresiunea în care se situează a primit numele Trascău, un fel de traducere de la Torockó. În anii 1960, satul a fost redenumit Rimetea, după numele pârâiașului care îl străbate.
Istoria satului și patrimoniul antropic
De-a lungul istoriei, localitatea a devenit cunoscută datorită zăcămintelor de minereu de fier. Exploatarea fierului și meșteșugul fierăritului au dus la o dezvoltare continuă pe parcursul a mai multor secole. Satul a cunoscut o perioadă înfloritoare în secolele XVII – XVIII, urmată de un puternic declin în secolul al XIX-lea, în urma căruia a redevenit un sat ca oricare altul din Apuseni. Abia la mijlocul anilor ’90, localitatea, cu un mare potențial turistic, a cunoscut o schimbare majoră. Fundația Transylvania Trust, sprijinită financiar de un consiliu local din Budapesta, a început un program de conservare a clădirilor. Localnicii au conștientizat cât de important este patrimoniul cultural și, supravegheați de specialiști în domeniu, și-au renovat casele fără să altereze niciun element arhitectonic care ar fi schimbat aspectul original. Astfel, clădirile și-au păstrat stilul autentic și arhitectura tradițională secuie.
Eforturile nu au rămas nerăsplătite, iar localitatea a fost distinsă cu premiul Europa Nostra al Comisiei Europene pentru conservarea patrimoniului cultural material. Este prima și singura localitate din România care a primit acest premiu. De asemenea, localitatea Rimetea a fost desemnată zonă arhitecturală și urbană protejată.
Turism
Localitatea Rimetea a devenit recunoscută pentru arhitectura unică, specifică secolului al XIX-lea, mai precis pentru casele albe cu obloane și porți verzi. O plimbare pe străduțele prăfuite din sat este o adevărată relaxare după o zi plină. Printre căsuțele înșiruite, se poate observa cea mai veche casă din sat, casa unui miner, construită în 1668 și renovată după 2004.
Puteți vizita și Muzeul Etnografic care conține o bogată colecție de obiecte, precum costume populare sau unelte care se foloseau la ocupațiile din zonă. Biserica Unitariană este și ea una dintre atracțiile turistice.
În sâmbăta dinainte de Postul Paștelui are loc un carnaval numit fărșang, nume preluat din maghiară. Oamenii din sat umblă prin sat costumați și mimează înmormântarea iernii și alungarea spiritelor rele. Din păcate, nu am aflat de acest ritual la timp și am ajuns în sat fix la o zi distanță.
Activități sportive
Poziția geografică favorizează activitățile sportive, cum ar fi escaladarea și parapanta. Se organizează chiar și festivaluri care pun accent pe activități în aer liber, cum ar fi ciclismul, parapanta, alpinismul etc. Pe lângă asta, în oraș există două fortificații la care se poate ajunge pe traseele de o dificultate medie. Prima cetate se găsește pe „Piatra Secuiului” și, din păcate, se mai pot observa doar niște rămășițe.
Cea de-a doua, cetatea medievală Colțești, se găsește la aproximativ 3 km distanță de Rimetea, pe vârful muntelui Trascău. Tot ce a mai rămas din impunătoarea fortăreață sunt niște ziduri groase și două turnuri, nici alea întregi. Ar fi frumos ca cineva să investească bani și s-o renoveze puțin, dar până atunci ne bucurăm cu panorama de sus.
Mâncare
Pe lângă arhitectura caselor, vă va cuceri cu siguranță și mâncarea ungurească. În localitatea Colțești, puteți mânca la Conacul Secuiesc. Este indicat să vă faceți rezervări din timp fiindcă zona este asaltată de turiști și restaurantul este plin ochi.
Poze din Rimetea
[:en]
Am umblat în lumea asta în lung și lat în căutarea frumosului și a tradiției, dar sate autentice și fermecătoare ca la noi în Transilvania nu am găsit încă nicăieri. Peisaje rustice desprinse parcă din cărțile lui Sadoveanu, case vechi cu porți de lemn și căruțe parcate în față, în câte țări mai vezi așa ceva? Dacă e să adăugăm și ospitalitatea localnicilor, am găsit rețeta succesului.
Denumirea satului
Printre satele care intră în această categorie și care au captat atenția nu doar a noastră, ci și a străinilor, se numără și localitatea Rimetea, din județul Alba. La începuturi, satul era locuit de sași, dar aceștia au plecat în număr mare în urma unui incendiu puternic care le-a distrut locuințele. În locul lor s-au instalat ungurii, iar satul a primit denumirea de Torockó. Localitatea se găsește într-o zonă cu zăcăminte de minereu de fier, iar numele provine tocmai de acolo: „tarack” este deșeul care rămâne după topirea minereului de fier, iar “ko” înseamnă piatră. Depresiunea în care se situează a primit numele Trascău, un fel de traducere de la Torockó. În anii 1960, satul a fost redenumit Rimetea, după numele pârâiașului care îl străbate.
Istoria satului și patrimoniul antropic
De-a lungul istoriei, localitatea a devenit cunoscută datorită zăcămintelor de minereu de fier. Exploatarea fierului și meșteșugul fierăritului au dus la o dezvoltare continuă pe parcursul a mai multor secole. Satul a cunoscut o perioadă înfloritoare în secolele XVII – XVIII, urmată de un puternic declin în secolul al XIX-lea, în urma căruia a redevenit un sat ca oricare altul din Apuseni. Abia la mijlocul anilor ’90, localitatea, cu un mare potențial turistic, a cunoscut o schimbare majoră. Fundația Transylvania Trust, sprijinită financiar de un consiliu local din Budapesta, a început un program de conservare a clădirilor. Localnicii au conștientizat cât de important este patrimoniul cultural și, supravegheați de specialiști în domeniu, și-au renovat casele fără să altereze niciun element arhitectonic care ar fi schimbat aspectul original. Astfel, clădirile și-au păstrat stilul autentic și arhitectura tradițională secuie.
Eforturile nu au rămas nerăsplătite, iar localitatea a fost distinsă cu premiul Europa Nostra al Comisiei Europene pentru conservarea patrimoniului cultural material. Este prima și singura localitate din România care a primit acest premiu. De asemenea, localitatea Rimetea a fost desemnată zonă arhitecturală și urbană protejată.
Turism
Localitatea Rimetea a devenit recunoscută pentru arhitectura unică, specifică secolului al XIX-lea, mai precis pentru casele albe cu obloane și porți verzi. O plimbare pe străduțele prăfuite din sat este o adevărată relaxare după o zi plină. Printre căsuțele înșiruite, se poate observa cea mai veche casă din sat, casa unui miner, construită în 1668 și renovată după 2004.
Puteți vizita și Muzeul Etnografic care conține o bogată colecție de obiecte, precum costume populare sau unelte care se foloseau la ocupațiile din zonă. Biserica Unitariană este și ea una dintre atracțiile turistice.
În sâmbăta dinainte de Postul Paștelui are loc un carnaval numit fărșang, nume preluat din maghiară. Oamenii din sat umblă prin sat costumați și mimează înmormântarea iernii și alungarea spiritelor rele. Din păcate, nu am aflat de acest ritual la timp și am ajuns în sat fix la o zi distanță.
Activități sportive
Poziția geografică favorizează activitățile sportive, cum ar fi escaladarea și parapanta. Se organizează chiar și festivaluri care pun accent pe activități în aer liber, cum ar fi ciclismul, parapanta, alpinismul etc. Pe lângă asta, în oraș există două fortificații la care se poate ajunge pe traseele de o dificultate medie. Prima cetate se găsește pe „Piatra Secuiului” și, din păcate, se mai pot observa doar niște rămășițe.
Cea de-a doua, cetatea medievală Colțești, se găsește la aproximativ 3 km distanță de Rimetea, pe vârful muntelui Trascău. Tot ce a mai rămas din impunătoarea fortăreață sunt niște ziduri groase și două turnuri, nici alea întregi. Ar fi frumos ca cineva să investească bani și s-o renoveze puțin, dar până atunci ne bucurăm cu panorama de sus.
Mâncare
Pe lângă arhitectura caselor, vă va cuceri cu siguranță și mâncarea ungurească. În localitatea Colțești, puteți mânca la Conacul Secuiesc. Este indicat să vă faceți rezervări din timp fiindcă zona este asaltată de turiști și restaurantul este plin ochi.
Poze din Rimetea
[:]