Am vizitat Elveția în toamna anului 2016 (puteți citi despre Luzern aici și despre Basel aici), dar vremea a fost destul de mohorâtă și nu m-am putut bucura îndeajuns de natura spectaculoasă a țării. Nu m-am lăsat baltă și m-am întors în iulie 2017 cu speranță că voi vedea adevărata Elveție a lui Heidi. Deși soarele a stat mai mult după nori și de data aceasta, am găsit totuși acea Elveție verde, binecuvântată de Mama Natură cu peisaje uluitoare, cu sate pitorești și cu lacuri și râuri de un albastru turcoaz.
Situat la poalele munților, satul Gruyères cucerește orice trecător cu șarmul său și arhitectura medievală. Acest sătuc cocoțat pe vârful unui deal a dat numele întregii regiuni și a faimoasei brânze cu același nume. Străduțele pavate, casele cochete cu ghivece de flori în pervaz și Munții Prealpi pe fundal îl propulsează în topul celor mai frumoase sate din Elveția.
La marginea satului se găsește castelul Gruyères care veghează asupra văii. Castelul a fost construit pe o colină pentru a căpăta o poziție strategică importantă. Și interiorul castelului poate fi vizitat, dar când am ajuns noi, era deja închis.
Priveliștea care vi se deschide în fața ochilor este uimitoare. Oriunde vă uitați, veți vedea doar verde crud. Valea, pădurile încojurătoare cu brazi falnici, versanții, totul pare a fi deprins din cărțile poștale. În depărtare se văd și câteva grupulețe de case construite la baza munților și versantul Moleson care se ascundea printre nori. În vârful lui se găsește un restaurant la care se poate ajunge cu telegondola și care garantează unele dintre cele mai frumoase peisaje din Elveția.
În interiorul satului se găsește și un muzeu dedicat artei fantastice. Muzeul poartă numele unui mare artist elvețian, HR Giger, care, în 1980, a câștigat Oscarul pentru efectele speciale din fillmul Alien. Muzeul conține cea mai mare colecție de opere ale artistului : picturi, sculpturi, mobilier, decor de cinema etc. Dacă nu aveți timp să vizitați muzeul, merită să vizitați barul situat peste drum. Este decorat în același stil SF. Fotografiatul este permis doar clienților.
Ce mi-aș mai fi dorit să fac în Gruyères, dar nu am avut destul timp la dispoziție, este să fi vizitat o fabrică locală de brânză. Mi-ar fi plăcut să observ procesul de preparare a brânzei de Gruyères, dar cel mai mult aș fi așteptat, cu siguranță, degustarea. Încă nu am spus-o și aici, dar sunt un MARE fan al tuturor brânzeturilor și nu ratez nicio ocazie de a încerca ceva nou.
Intrarea în sat este semnalizată de o mică statuie a unei eroine elvețiene. Legenda spune că în timp ce orașul Gruyeres se afla sub asediu, trupele inamicilor umblau pe dealurile din apropiere unde femeile au rămas singure cu caprele. Una dintre femei a avut o idee nebună de a atașa torțe coarnelor caprelor și de a-i urmări pe atacatori. Aceștia s-au speriat și au luat-o la fugă, spunând că trupele diabolice au fost trimise pentru a apăra satul. De atunci, caprele din Gruyeres sunt sărbătorite anual de către localnici.
Toată zona Gruyères pare a fi deprinsă din reclamele de promovare a Elveției. Când ajungi acolo, realizezi că n-ai nevoie de niciun „strop” de Photoshop pentru că totul este la superlativ. Gruyères este un răsfăț pentru iubitorii de natură și de artă culinară. Este un loc de poveste situat în creierii munților elvețieni pe care l-aș recomanda tuturor care caută frumosul, liniștea și natura.
