Complexul urban Tokyo-Yokohama numără aproape 38 de milioane de locuitori și formează cea mai populată regiune metropolitană din lume. În acest colos supradezvoltat și suprapopulat bate inima Japoniei. În 1868, tânărul împărat Meiji s-a urcat pe tron și și-a mutat reședința din fosta capitală a Japoniei, Kyoto, la Edo, care a căpătat numele de Tokyo și a devenit noua capitală a țării.
La prima vedere, Tokyo pare a fi o aglomerație haotică de oameni, beton, zgârie-nori și linii de electricitate suspendate. Dar în spatele acestora se ascunde un oraș spiritual care poate părea intimidant și impenetrabil. Tokyo se definește prin opoziții pe care nu le veți putea înțelege de la început, ceea ce îl face și mai incitant.
Cum ajungeți de la aeroport în Tokyo?
Tokyo are două aeroporturi: Haneda și Narita. Mai jos veți găsi cele mai accesibile și convenabile mijloace de transport în comun de la aeroport până în oraș.
Aeroportul Haneda
Monorail :
Dacă aterizați pe Haneda și vă activați permisul JR (despre permisul JR am scris aici), vă recomand să luați Monorail până la stația Hamamatsucho. Călătoria durează doar 17 minute și de acolo puteți lua un tren local JR până la stația centrală Tokyo sau altă direcție din oraș. Un bilet pentru Monorail costă 490 yeni (aproximativ 4$) și o călătorie cu trenul local JR până la stația Tokyo costă 160 yeni (aprox. 1.5$)
Metrou :
O altă variantă este metroul. Luați linia Keikyu până în stația Shinagawa. Călătoria durează 15min și biletul costă 410 yeni (aproximativ 3.5$). De acolo puteți lua trenuri locale JR sau metrou.
Aeroportul Narita
Aeroportul Narita se află mai departe de oraș, deci prețurile vor fi automat mai scumpe și durata mai lungă.
Keisei-Line Narita Sky Access :
Trenul suspendat merge până în stația Ueno. O călătorie durează 43 de minute și costă 2470 yeni (21$). Din Ueno puteți lua trenurile JR sau metroul.
Access Narita / Tokyo Shuttle :
Puteți lua autobuzele Access Narita sau Tokyo Shuttle (autobuz) până la stația Tokyo. O călătorie durează o oră și un bilet costă 1000 yeni (9$).
Liniile JR :
Puteți lua linia JR Sobu (Rapid) până în stația Tokyo. Călătoria durează 90min și costă 1320 yeni (12$). O variantă mai rapidă, dar mai scumpă este JR Narita Express. Face doar 1 oră până în stația Tokyo, dar prețul este de 3020 yeni (26$). Până în stația Shinjuku merge JR Narita Express. Durează 80min și costă 3190 yeni (28$).
Transport urban
Transportul este relativ ieftin. Un bilet costă între 160 și 220 de yeni (1.5-2$). Prețul este calculat în funcție de stația de plecare, destinație și distanța dintre ele (cel puțin așa am dedus eu). Vă recomand cardul Pasmo (IC) pe care îl încărcați cu bani de câte ori aveți nevoie și pe care îl puteți folosi în toată țara. Dacă nu consumați toți banii, la final îi puteți recupera, inclusiv garanția de 500 yeni (aprox. 5$) pe care o plătiți la început. Există mai multe varinte de carduri sau abonamente de o zi. Dacă nu vă descurcați, puteți cere ajutorul celor de la casa de bilete.
Mda, destul de complicată harta asta 🙂
Cazare
Japonia este renumită pentru prețurile mari, uneori chiar exorbitante. Cu toate acestea, printre hotelurile luxoase și cazările scumpe, se ascund și locuri mai ieftine, bine poziționate și foarte curate. 3 nopți am stat la un hotel capsulă în buricul târgului, în Asakusa. Hotelurile capsulă sunt asemenea unui hostel, dar aici ai propria ta “cameră” de mărimea unui șifonier cu o saltea, un umeraș, o priză, un bec și în funcție de situație, seif si televizor. Prețul la hotelul capsulă Enaka a fost de 22 euro/persoană pe noapte.
Tot în Tokyo am stat și într-un Ryokan, un fel de han tradițional cu camere micuțe care satisfac cerințele de bază. Nu există pat, doar o saltea tatami tipic japoneză. Aceasta se pune pe jos, este elastică și foarte confortabilă. În Ryokan veți primi și o yukata, haină tradițională, și o pereche de șlapi cu talpă de lemn pe care trebuie să îi folosiți când mergeți la baie. Ryokanul este dotat în general și cu o baie tradițională, al nostru avea un jacuzzi. O cameră de două persoane la Ryokanul Andon costă 95 eur.
Obiective turistice
Pentru că sunt foarte mult și răsfirate în tot orașul, m-am decis să le impart pe principalele arondismente din Tokyo.
Shinjuku
Shinjuku este “inima cea nouă a orașului”, un păienjeniș de străzi și alei unde atârnă o mulțime de reclame luminoase scrise cu ajutorul ideogramelor caracteristice. Este un cartier dedicat distracțiilor în care te îmbie mâncăruri gustoase, băuturi, filme și săli de jocuri. Pe aleile lăturalnice, domnișoarele singure încearcă să te ademenească în cluburi private. Având în vedere că există mii de locuri pentru distracție, nu este de mirare că sute de mii de vizitatori se înghesuie zilnic în fața lor. Cel mai mult m-au șocat serile de vineri în care armata de salarymen mărșăluia înspre baruri și toți râdeau zgomotos. Parcă nu mai erau aceiași oameni tăcuți din metrou care nu fac altceva decât să butoneze telefonul mobil. Partea amuzantă este că majoritatea se clatină pe străzi și se sprijină unii pe ceilalți. În spatele agitației se ascunde Golden-Gai, o stradă îngustă cu restaurante și baruri, mult mai liniștită față de bulevardele mari.
Nu doar străzile sunt atât de populate în Shinjuku, ci și gara care este una dintre cele mai aglomerate din lume. Un adevărat labirint în care liniile de metrou duc exact la un mall imens din care nu mai știi cum să ieși. Mai ales la orele de vârf când miile de oameni forfotesc în toate direcțiile și ești complet pierdut. Nu vă panicați, ieșiți pe oricare dintre cele 100 de ieșiri (cred că exagerez) și la suprafață va fi totul mai ușor.
Tot în Shinjuku se găsește și o pădure de zgârie-nori, în care se remarcă clădirea Tokyo Metropolitan Government (Administrația Metropolei Tokyo), înaltă de 243m. Se laudă cu o priveliște grozavă asupra orașului. Dacă aveți noroc de vreme bună, puteți vedea și muntele Fuji. Există două observatoare deschise publicului. Intrarea este liberă. Observatorul nordic este deschis între 9:30 și 23:00, iar cel sudic între 9:30 și 17:30.
Shibuya
Poate nu vă vine să credeți, dar există locuri mai aglomerate decât Shinjuku. Se zvonește că în Shibuya se află cea mai aglomerată intersecție din lume! Treceri de pietoni orizontale, verticale, în diagonală, toate acestea se întâlnesc la intersecția a câteva artere mari de circulație. Nici nu se face bine verde la semafor că sute de oameni – la ora de vârf se zice că sunt peste 1000 – pleacă deodată în toate direcțiile posibile. Este greu de urmărit și pentru un străin poate fi greu și de traversat. Dar japonezii traversează de parcă ar fi singuri pe tot drumul, nu înconjurați de sute de oameni care le taie calea.
Tot în Shibuya se găsește una dintre cele mai aglomerate străzi din Japonia : Takeshita Dori. Este o stradă îngustă cu magazine destinate tinerilor moderni, garnisite cu haine, accesorii și încălțăminte extravagante. Din vitrinele magazinelor îți trag cu ochiul supereroi sau alte caractere faimoase în Japonia. Poate nu ați auzit de Takeshita Dori, dar sunt șanse mari să fi auzit de Harajuku. Ei bine, Takeshita-Dori este doar o mică parte din Harajuku, locul atât de iubit de locuitorii tineri ai capitalei.
Harajuku
Zona Harajuku a devenită faimoasă pe tot mapamondul pentru ținutele ultimul-răcnet cu care tinerii defilează pe stradă. Harajuku reprezintă l’haute couture japonez, adus de pe podium direct pe stradă. În fiecare duminică tinerii se strâng pe un pod de lângă Takeshita Dori pentru a-și etala ținutele. Pregătiți-vă să vedeți o altă față a modei. Tineri îmbrăcați identic, combinații cromatice deplasate, fustițe din tul roz luate peste jambiere colorate, ghete cu talpă cât mai groasă, păr vopsit în culori cât mai stridente și cireașa de pe tort, bronz cât mai artificial. Pe lângă toate astea, veți vedea multe fete care încearcă să se apropie cât mai mult de…nimeni alta decât Hello Kitty! Urechiușe de pisică, haine roz din cap până în picioare, gentuțe în formă de pisică, toate gravate cu numele Hello Kitty.
În spatele acestei nebunii, într-o oază de liniște și verdeață, se ascunde altarul Meiji Jingu care-l comemorează pe împăratul Meiji. Este cel mai popular monument funerar din Tokyo. De Anul Nou este vizitat de un milion de oameni. Templul este construit în mijlocul unei curți mari cu arhitectură niponă și porți torii de lemn. Drumul până la templu se face printr-o pădure cu 120.000 de copaci donați din toate părțile Japoniei în anul construirii templului, și anume 1920.
În Shibuya puteți vedea și statuia câinelui Hachiko care îşi întâmpina zilnic stăpânul la gară până într-o zi când bărbatul nu a mai sosit. Fără să ştie că stăpânul său a murit, Hachiko s-a întors în fiecare zi la gară, timp de 10 ani. Emoționați de poveste, japonezii mergeau în gară pentru a-l hrăni. Povestea a ajuns și la Hollywood unde a fost ecranizată. Rolul principal i-a revenit lui Richard Gere.
Nu știu dacă am reușit să vă conving că Tokyo este una dintre cele mai interesante și ofertante metropole din lume, dar dacă n-am făcut-o încă, sper să reușsesc în episodul următor. Ați fost în Tokyo? Ce impresie v-a lăsat? Sunt curioasă ce v-a plăcut cel mai mult.
Reclame peste reclame
Furnicarul de pe strada Takeshita
Tokyo, ești minunat!
Harajuku fashion
Intersecția din Shibuya. Toți oamenii pe care îi vedeți în poză erau pe trecere (merg și în diagonală).
Poarta de intrare în grădinile templului Meiji Jingu
În spate se vede și templul care era în renovare
O parte din cei 120.000 de copaci din grădinile templului
Porțile Torri
Verde crud
Arrigato!